Datorită aspectului său extrem de graţios, Părul Maicii Domnului este una dintre plantele de apartament cele mai cunoscute; fiind totuşi o plantă foarte delicată, necesită, pentru a obţine rezultate bune, o îngrijire care, deşi este simplă, are reguli exigente şi precise. Este o ferigă care prezintă un frunziş delicat, constituit din multe frunzuliţe triunghiulare reunite pe rămurele mlădioase (aspect de la care provine denumirea plantei, aceasta amintind de părul unei fecioare), în pământ, Adiantum are un rizom, adică o tulpină transformată în organ de rezervă, cu dispoziţie orizontală şi culoare brună-negricioasă.
Cultivare
Speciile de apartament se menţin în penumbră deoarece expunerea directă la soare veştejeşte frunzele delicate. Temperatura ideală pentru Părul Maicii Domnului este între 15°C şi 20°C, deoarece la temperaturi superioare planta suferă, iar frunzele se veştejesc, devenind pale şi fragile. Adiantum se plantează sau se replantează la sfârşitul lui martie într-un compost format din două părţi de turbă, una de pământ de pădure, una de nisip şi una de bucăţele de tăciune, la care se adaugă puţin îngrăşământ care să conţină calciu. La sfârşitul iernii, rămurelele înfrunzite devin maro; este necesar să le îndepărtaţi tăindu-le de la bază, apoi udaţi moderat planta pentru a stimula formarea noilor crenguţe înfrunzite şi asiguraţi o temperatură minimă de aproximativ 15°C. În timpul primăverii şi verii udaţi din abundenţă planta pentru a menţine permanent compostul umed, dar niciodată ud. În afară de asta, la fiecare două săptămâni, administraţi-i un îngrăşământ lichid. Toamna şi iarna, Părul Maicii Domnului se udă puţin deoarece este frig şi s-ar putea favoriza putrezirea. Planta poate suferi şi chiar muri dacă temperatura este mai scăzută de 7°C sau dacă este expusă la curenţi de aer reci.
Reproducere
Rizomii acestor plante se detaşează unii de alţii primăvara (în luna martie), o dată la fiecare trei ani, şi se plantează în amestecul descris anterior. Adiantum, ca de altfel orice ferigă, nu înfloreşte şi nu produce seminţe, prin urmare, nu se poate semăna. Este posibil să daţi naştere unei plante noi pornind de la sporii produşi pe faţa inferioară a unora dintre frunze, dar este o metodă foarte dificilă.
Pericole şi precauţii
Adiantum sunt plante foarte delicate. Lipsa umidităţii, uscăciunea pământului şi insuficienta reîmprospătare a aerului veştejesc frunzele. Udările excesive sunt periculoase: dacă este frig, frunzele şi rizomii putrezesc, astfel încât, în aceste cazuri, întrerupeţi udarea pentru câteva zile şi aşteptaţi până când amestecul redevine doar umed, apoi udaţi-le din nou, dar numai de două ori pe săptămână. Expunerea directă la soare şi absenţa unei cantităţi suficiente de îngrăşăminte modifică aspectul frunzelor, acestea devenind uscate, palide şi fragile; în plus, ţineţi plantele departe de fum şi de sobe cu gaz sau petrol. Acestea pot fi contaminate de „muştele albe“ (insecte asemănătoare cu nişte fluturaşi), care pot fi combătute cu ajutorul insecticidelor pe bază de pojarniţă (sunătoare). Coşenilele maro care infestează faţa inferioară a frunzelor nu trebuie confundate cu porii (distribuiţi mereu în şiruri regulate); se îndepărtează cu uşurinţă cu ajutorul unei pensule sau al unui tampon de bumbac impregnat cu alcool.
Specii şi varietăţi horticole
Adiantum capillus-veneris este, probabil, specia cea mai de seamă. Are frunzuliţe delicate, verde pal, susţinute de crenguţe negre şi mlădioase, lungi de circa 30 cm. Adiantum hispidulum are frunze mici, uşor aspre şi foarte dese. Adiantum macrophyllum este o plantă spectaculoasă cu rămurele înfrunzite, lungi de 30-40 cm; frunziţele sunt fragile precum hârtia şi au margini fin dinţate; iniţial roşietice, devin ulterior galben-verzi. Adiantum polyphyllum este specia cea mai mare. Are rizomi mari şi rămurele înfrunzite, cu lungimea de până la 1,2 m, negre şi rigide, cu frunzuliţe foarte dese. O plantă robustă este Adiantum raddianum, cu rămurele negricioase, lungi de 50 cm, ce are frunzuliţe verde deschis, extrem de numeroase; există multe varietăţi: „Fritz Luth“ are rămurele lungi de 50 cm cu frunzuliţe albastru-metalizat; „Elegans“ au frunze destul de dese, de culoare roşie-brună, ce poate da spre galben-verde. Adiantum tenerum este o plantă mai mare, cu rămurele de până la 50 cm lungime şi frunzuliţe cu margini ondulate şi adânc incizate.
(www.fundesign.ro)
